marți, 26 aprilie 2011

Refuz la comunicare

Partea 1 -Inspirat din întîmplare adevărată!

Locul unde clădirile înalte par să se clatine
Si lumina tace, doar v întu' bate
Lumea grăbită-n pasi nu observă
Că pentru altii e o zi neagră...
Tremura de frig, mai bine spus de frica
Pentru ca nimeni nu o apara, este jefuita
Toti o fura, inclusiv somnul
Rostind cuvinte adresate Lui Domnul
Se pierde printre ele si se balbaie
Nimeni nu o ajuta, deja plange
Lacrimile nu se manifesta prin a curge
Dar ea plange...sufletul ii plange...
Iubeste dar...este orbita de ura
Si nu realizeaza ce scoate pe gura
Cu picioarele rupte-n oboseala
Sufera de rani...provocate de boala
Este oribil sa o vezi asa stand
Urland, detestand si plangand
Cei mai nepasatori apropiati acum...
Devin milosi vazand-o in drum
Nu e strop de muzica sa o ajute
Ramane doar ea cu amintirile rupte
In inalte ceruri ridicate mai sus de slavi
Zace linistea infricasatoare pe acele strazi
Ceata care ascunde fumul de tigara
Si durerea care o tine pe afara
Spaima jupuind de vie
Ochii umezi ce o scot din fire
Din colturi sumbre se aude o ambulanta
Se vede un girofar luminand, catre ea se indreapta
Intrebari bagate fortat in urechi
La care refuza sa raspunda
-LASA-MA, TE-AM RUGAT SA PLECI!
-Ce se intampla?
Nu vrea sa fie ajutata, lumea se intreaba
De ce rosteste rugaciuni, de ce vrea sa moara
Pare ca ii e frica sa traiasca
Dar un puternic curaj sa moara
De ce sufera-n singuratate?
Cand poate iesi din pustietate
Fără sa urle-n noapte, facandu-si dreptate
Cîteva ore cîştigate de ea
Si făcea cunoştinţă cu moartea
Dar oameni buni aleşi în lume
Se oferă sa ajute, sa facă fapte bune...
Iar din celălalt colţ de lume se pune în ramă
În biblioteca prafuită, o mare dramă
O ajustare perfect rationala la o lume nebuna
Ducand in spate razboiul dintre Soare si Luna
Imposibilul devenit posibil cu perfuzii-n mana
Si ea urla ca nebuna tot urla
Fara criza nu exista duel si cel care va indrazi
Sa lupte-n favoarea ei...va iesi din minti
Salvarea sufleului si vorbele mutului
Rasaritul apusului si stapanirea nebunului
Pe cînd ea tot urla
Va urma....(partea a doua)

Nota: Este o întîmplare adevărată care am decis sa o povestesc in versuri asa cum mi-am imaginat in timp ce am auzit povestea. Nu voi face public personajul principal (fiind feminin). Povestea este auzita din celalalt colt de lume, trecand peste munti si granite si are legatura cu mine. Daca va placut, lasati un comentariu si daca doriti sa scriu partea a doua va rog sa mentionati.(c) Copyright Beto. Partea a doua va fi disponibila doar pe Biblioteca Prafuita.
Aceasta isi rezerva toate drepturile de autor si este interzisa comercializarea articolului sau distribuirea fara acordul autorului.

Niciun comentariu: